O-Sensei

O-Sensei

In 1942 O-Sensei Morihei Ueshiba avea sa definitiveze arta numita Aikido ca o incununare a stradaniilor si cautarilor sale de o viata. Ca si in cazul lui Jigoro Kano, intemeietorul Judo-ului, Ueshiba a inceput sa practice Ju-jutsu pentru a-si ameliora constitutia fizica, destul de firava in adolescenta. Astfel si-a petrecut ani practicand una dintre multitudinea de scoli de ju-jutsu in voga in acea perioada in Japonia, si anume: Yagyu Shinkage Ryu Ju-Jutsu. Dupa participarea la razboiul ruso-japonez, Ueshiba si-a continuat studiul artelor martiale cu o intensitate sporita si cu o dorinta de cunoastere din ce in ce mai puternica. Calatorind in toata tara si cautand si alte forme de arte martiale mai pe placul sau, Ueshiba a fost dezamagit de stilurile prea rigide si prea dure pe care le-a intalnit. A studiat, totusi, o scoala de Aiki-jutsu foarte cunoscuta in acea vreme numita Daito-Ryu-Aiki-Ju-Jutsu sub indrumarea maestrului Sokaku. Se pare ca, tehnicile invatate aici aveau sa-i serveasca drept sursa de inspiratie pentru majoritatea proiectiilor si imobilizarilor care aveau sa compuna mai tarziu Aikido. Exista insa un alt eveniment de factura spirituala care i-a marcat viata pentru totdeauna. Aflat in templul shintoist Deguchi, pentru a se reface psihic in urma depresiei nervoase pe care o avusese ca urmare a mortii tatalui sau, Ueshiba a avut o reveletie de-a dreptul fantastica. Pentru cateva momente, la sfarsitul perioadei de meditatie, pe care o efectua zilnic, s-a desprins spiritual din lumea fizica si grosiera in care traim cu totii si s-a contopit cu Universul. In acel moment el si Universul formau o singura fiinta. Ueshiba a inteles atunci ca adevaratul scop al artelor martiale nu este violenta, duritatea ci iubirea; o iubire universala si omniprezenta. De altfel, cuvantul “AI” din Aikido inseamna in traducere “armonie” dar si “iubire”, insa nu iubirea fizica ci iubirea ca sentiment spiritual si universal. Arta martiala autentica nu trebuie sa caute forta brutala si nici ranirea sau distrugerea adversarului, ci intelegerea si stapanirea KI-ului, adica a energiei universale. Numai in acest fel omul poate trai in armonie cu sine insusi si cu tot ceea ce il incojoara. Aceasta viziune avea sa-i schimbe definitiv modul de gandire, iar conceptul “AI”, al “armoniei universale”, al “iubirii universale” avea sa fie fundamentul spiritual al Aikido-ului.

Morihei Ueshiba a fost unul dintre cei mai mari si mai profunzi maestri de arte martiale ai tuturor timpurilor. Meritul sau nu este doar acela de a fi inventat o arta a pacii deopotriva armonioasa si eficienta, ci si acela de a fi considerat Aikido ca pe o “bogatie” universala destinata tuturor celor ce doresc sa studieze aceasta arta, indiferent de nationalitate, religie sau rasa sau sex. Arigato Sensei!